Carte și parte. Finding Forrester

Carte și parte. Finding Forrester

Finding Forrester s-a numărat printre ultimele filme ale lui Sean Connery, retras de câțiva ani din activitate. La prima vedere, doar o istorie despre un licean și mentorul său, filmul spune mai mult decât o simplă poveste despre un puști care are nevoie de călăuzire în viață.

Vă recomand filmul deoarece, ca prieteni ai Bibliotecii Respiro, sunteți preocupați de cărți și de citit, poate chiar și de scris. Finding Forrester (2000) este o poveste despre un băiat căruia îi plac ambele, și să citească, și să scrie, iar șansa lui vine din întâlnirea cu un om care îl poate ajuta să-și dezvolte talentul de a scrie.

Eroul principal este un afroamerican din Bronx, Jamal Wallace (Rob Brown, în rolul său de debut), un licean pasionat de baschet și, surprinzător (pentru cei din jurul său), de citit și scris. Rezultatele școlare bune îi aduc o ofertă din partea unei școli particulare prestigioase, care are nevoie de abilitățile sale pe terenul de baschet.

Provocat de amicii din cartier, Jamal pătrunde ilegal în apartamentul unui locatar misterios, poreclit „Fereastra”, doar pentru a descoperi că acesta este locuit de un bătrân morocănos (interpretat de Connery), William Forrester, care duce o viață singuratică, pierdut printre sute de cărți și printre nenumărate sticle. Bătrânul îl meditează pe Jamal, ajutându-l să-și perfecționeze tehnicile scriitoricești, dar relația este de tip win-win, întrucât și Forrester are propriile lui probleme, iar Jamal se va dovedi pentru el declicul de care avea nevoie pentru a se întoarce în lumea față de care se izolase cu mult timp în urmă.

Gus Van Sant, regizorul adică, nu conduce povestea pe un singur palier sau culoar, urmărind mai multe piste. În primul rând, filmul este despre relația de prietenie cu aspect de mentorhip dintre Jamal și Forrester. Apoi despre eforturile elevului de culoare pentru a se integra la o școală de fițe, cu colegi de bani gata și prejudecăți preluate tot de-a gata de la părinții lor. Apoi despre relația lui Jamal cu familia (mama și fratele) și cu vechea gașcă din cartier. Apoi despre relația tensionată dintre Jamal și profesorul său de literatură, care îl suspectează de plagiat. Apoi despre problemele personale ale lui Forrester care, de ani de zile, trăiește în apartamentul său, fără să fi comunicat cu altcineva în afara persoanei care îi face cumpărăturile. Pare că multitudinea de ușițe pe care le deschide filmul înaintea ochilor spectatorului sunt în detrimentul poveștii. Prea multe promisiuni care riscă să rămână neîmplinite…

Unele scene sunt ușor trase de păr, ca aceea în care Jamal are o dispută cu profesorul său de literatură, Robert Crawford, băiatul recunoscând fiecare autor dintre cei citați de profesor, iar asta după ce aude doar câteva cuvinte citate. Impresionant, într-adevăr! Dar fiction! Cred că ar fi fost probabil mai eficient ca povestea să fi insistat pe legătura dintre Jamal și Forrester, explorând mai mult nevoia băiatului de a se exprima în scris, relația dintre „a citi” și „a scrie”, secretele scriitoricești ale lui Forrester și originea acestora.

Connery face un rol bunicel (dar nici pe departe printre cele bune ale carierei lui), construind un personaj care este la limita dintre siguranță de sine și sleire sufletească. Forrester este de fapt personaj secundar. Îl descoperim prin intermediul lui Jamal. Cu siguranță, Connery ar fi oferit mai mult dacă scenariul i-ar fi oferit mai mult.

Distribuția este consolidată de actori talentați ca veteranul F. Murray Abraham și tinerica (pe atunci) Anna Paquin, însă tot în roluri secundare, neavând posibilitatea de a construi personaje puternice, bine conturate, care să fie mai mult decât marginile mesei de biliard, de care să se lovească bilele din rolurile principale.

Nu vă ascund faptul că Finding Forrester este construit pe destul de multe clișee. Parte dintre cele ce veți vedea în filmul acesta le-ați văzut și în alte filme, deci le veți intui din mers. Lucrătura lui Van Sant, bazată pe scenariul scris de Mike Rich, nu este 100% originală. Putem înregimenta liniștiți filmul în categoria „filmelor motivaționale”, dar fără a regreta profund faptul că i-am acordat o șansă.

Finding Forrester ne arată că oricine poate să învețe de la oricine. Este o lecție necesară pentru o țară unde profesorul pare să fie un atotștiutor care, de la înălțimea catedrei, împarte știință măruntelor făpturi ignorante care sunt elevii. Educația ar putea fi mai degrabă punctul de convergență între profesor ca „elev avansat” și elev ca „profesor în devenire”. Onestitatea este o altă lecție pusă la vedere pe ecran în acest film, dar cred că accentul major cade pe rolul cărților în viața noastră, pe faptul că cititul poate deschide porți nu doar la nivel intelectual, ci chiar și în ce privește accederea noastră în societate. Cartea, vedem noi, este și drum, și poartă, și partener, și punte între oameni, și destin.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *