Ciorbă daco-romano-saxonă. Cu puțină paprika!

Ciorbă daco-romano-saxonă. Cu puțină paprika!

Când alegi să citești o carte al cărei titlu este De la Burebista la Iohannis. Istorii, analize, satire, cu siguranță te poți aștepta la ceva neconvențional. Iar după ce treci de titlul fermecător și îți arunci o privire asupra cuprinsului, vezi un câmp vast trecut la picior și măsurat de ochiul atent al specialistului.

Ieșit din mâna istoricului Sorin Mitu și publicat recent de Editura Polirom, volumul este un adevărat tur de forță. Autorul reușește, în pagini puține, să cuprindă multe idei mari și tabieturi mici, așezându-ne în față un fel de oglindă critică și încercând să răspundă la o serie de întrebări despre ce înseamnă să fii român în secolul al XXI-lea.

Împărțită în mai multe secțiuni, cartea se oprește asupra marilor teme de gândire ale națiunii noastre, începând cu durerile specifice ale ardelenilor cuprinși de mai bine de un secol în marea familie a României și avansând spre lucruri care ne dor pe toți. Sorin Mitu scrie dezinvolt, adăugând note mai mult sau mai puțin subtile, referiri la elemente ce par, cel puțin la prima vedere, departe de esența subiectului, dar care oferă perspective noi asupra temei discutate.

Aș putea include cartea aceasta în ceea ce s-ar putea numi tradiția cărților-analiză, fiind o carte care încercă să ne arate cum suntem de fapt, dincolo de butaforia și de machiajul simbolic pe care încercăm să îl arătăm lumii. Volumul are o notă distinctă datorită specializării autorului, acesta fiind istoric; nu-i de mirare deci că orice subiect abordat debutează cu o scurtă schiță istorică.

Cititorului i se vorbește despre cum arată satul românesc, despre cât de mult iubește românul munca, despre cine ne sunt prietenii și dușmanii, despre care ar trebui să fie criteriile după care să ne măsurăm cultura și despre felul în care crește și înflorește politica pe meleagurile mioritice.

Volumul este accesibil unui public larg, putând fi citit lejer de-a lungul câtorva zile sau, eventual, într-o lungă călătorie cu trenul, oferindu-i minții ocazia de a se preocupa de anumite idei mai hrănitoare. Deși autorul este istoric, după cum am amintit deja, cititorii nu trebuie să se sperie. Referirile la anumite evenimente din trecut sunt limitate și punctuale, fără a încărca excesiv textul cărții. Acestea ne oferă doar un context și o imagine de ansamblu asupra evoluției unei idei de-a lungul timpului sau asupra motivațiilor care au determinat un anumit curs al istoriei.

Chiar dacă unele dintre ideile cărții pot fi întâlnite și în alte cărți și chiar dacă subiectul nu atrage, cel puțin în primă fază, interesul publicului tânăr, recomand călduros cartea aceasta. O recomand în primul rând pentru că tratează pe scurt subiectele amintite, fără a avea pretenția de a le epuiza. De fapt, autorul însuși își recunoaște adeseori subiectivismul, fără ca asta să scadă valoarea observațiilor sale. Volum ușor de digerat, De la Burebista la Iohannis ne pune față în față cu întrebări mai vechi și încearcă să ne ofere câteva răspunsuri deloc complicate, dar care ne pot face bine, ducându-ne mai departe pe drumul gândirii și al descoperirii plăcerii de a locui în această țară fascinantă, numită România.

 

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *