Lumini și umbre pe fruntea unui copil

Lumini și umbre pe fruntea unui copil

Marile cărți nu se recomandă prin mărimea lor. Deși suntem de acord că Mizerabilii, Crimă și pedeapsă sau Muntele vrăjit sunt mari opere care uimesc, totodată, prin dimensiune, un autor poate surprinde în tușe simple și pagini puține o realitate evidentă, marcând astfel gândurile cititorului.

Un bun exemplu este romanul Să ucizi o pasăre cântătoare…, o carte clasică, purtând semnătura autoarei Harper Lee, un roman intrat în conștiința americană și devenit faimos pe tot mapamondul din motive deloc de neglijat.

Apărut în anul 1960, într-o perioadă de prefaceri în societatea americană, încă discriminatorie la adresa cetățenilor săi cu trăsături diferite, romanul lui Lee este un apel la bun-simț, la o înțelegere mai profundă a lumii care ne înconjoară, un martor esențial în mijlocul acelor explozii de rasism care au cutremurat generații.

Acțiunea romanului Să ucizi o pasăre cântătoare… se petrece în anii de după Marea Criză Economică (1933-1935), cartea fiind oglinda întunecată ce reflectă realitățile unei perioade dificile pentru populația de culoare din Statele Unite.

Folosind ca fundal marile confruntări ale epocii, Harper Lee aduce înaintea noastră oameni simpli, prinși în rutina cotidiană, care prin exemplul lor reușesc să ofere lecții, ei înșiși înțelegând mai profund provocările cu care se confruntă. Martorul principal al tuturor acestor evenimente este un copil prin ai cărui ochi privim noi înșine întâmplări nefirești, rupte parcă din viață.

Povestea este simplă, dar și profundă. În Sudul american îmbibat de ură rasială are loc un presupus asalt și viol asupra unei fete albe, suspectul fiind un afroamerican, un negru. Acesta este târât la tribunal și i se intentează un proces de mascaradă, sentința fiind clară deja în mintea locuitorilor și a juraților. Aici intervine însă personajul-pivot al cărții, Atticus Finch, avocatul care ia asupra lui sarcina de a demonstra nevinovăția omului respectiv, în ciuda bigotismului și a închistării de care dau dovadă majoritatea concetățenilor săi.

După cum spuneam, povestea este văzută prin ochii unui copil, mai exact a unei fetițe, poreclită Scout – fiica lui Atticus, în vârstă de 6 ani. Scout este o copilă veselă și curioasă, care intră în jocul numit viață cu multe întrebări pe care nu-i este frică să le adreseze celor care o înconjoară. Scout realizează foarte repede că, în jurul ei, nu toate lucrurile au noimă, că multe dintre cele ce vede și aude nu se potrivesc cu ceea ce înțelege și cu ceea ce o învață tatăl ei. Lucrul acesta o face confuză. Îl are însă ca ghid de viață pe Atticus, care o pregătește pentru confruntarea cu dilemele grele ale existenței. Sfatul lui de a încerca să se pună mereu în pantofii celuilalt va fi definitoriu și o va face să nu caute soluția în ură.

Cartea ne oferă spre gândire o mulțime de teme valabile și în zilele noastre, când vedem încă în jurul nostru o cruntă lipsă de înțelegere față de cei care nu ne seamănă. Prin intermediul lui Scout, care este un fel de ghid pentru cititori, descoperim orizonturile pe care Harper Lee vrea să le deschidă pentru noi. Ne dăm seama că prima reacție nu este întotdeauna cea mai bună. Învățăm că respectul, iertarea și, mai ales, demnitatea sunt foarte importante.

Atticus reprezintă un model atât datorită deschiderii sale în gândire, cât și datorită curajului de a sta vertical pentru adevăr și dreptate, chiar și în fața presiunii unei mulțimi care crede și judecă lucrurile altfel. Prin urmare, chiar și astăzi reprezintă încă un reper. Nu este de mirare că un sondaj realizat printre cititorii din Marea Britanie l-a indicat pe Atticus Finch drept „cel mai inspirator personaj” din literatura universală.

După cum am menționat la început, cartea nu impresionează prin dimensiuni, ceea ce poate fi un atu din punctul de vedere al cititorului care nu are prea mult timp pentru lectură. Cu toate acestea, vă recomand să nu citiți cartea în grabă, ca pe un roman de buzunar sau noptieră. Sunt sigur că povestea vă va rămâne în minte multă vreme și că veți asimila multe dintre întrebările lansate, încercând să răspundeți voi înșivă. Aici este esența oricărei cărți bune. Nu-l lasă pe cititor așa cum l-a găsit și îl încurajează să crească, să se dezvolte, să își extindă orizontul. Impactul și supraviețuirea unei cărți în timp, după ce se pierde zgomotul publicității editoriale, sunt garanțiile calității ei.

Să ucizi o pasăre cântătoare… este un roman unic, puternic și, în același timp, vulnerabil prin temă și personajele expuse în toată frumusețea sau urâțenia lor. Este un roman mare pentru că transcende realitatea unei regiuni din Statele Unite, din prima parte a secolului al XX-lea, fiind relevant și pentru noi, pentru că vorbește despre oameni, despre cum să ne găsim un loc în lume și despre cum ar trebui să-i respectăm pe ceilalți, chiar și când nu-i înțelegem.

 

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *