De ziua Domnului Andrei Pleșu. Scurtă evocare a unei întâlniri

Joi, 23 august, Domnul Andrei Pleșu a împlinit 70 de ani. Am avut privilegiul să-l întâlnesc acum câțiva ani la Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul din București. Motivul vizitei Domniei Sale s-a datorat comemorării uneia dintre marile personalități ale Bisericii Ortodoxe, Andrei Scrima: călugăr erudit, era familiarizat cu marile texte ale filosofiei și științei, cunoștea subtilitățile teologiei Sfinților Părinți, gândirea teologică medievală, citea în sanscrită, latină, greacă, ebraică și arabă. A fost reprezentantul Patriarhului ecumenic în cadrul Conciliului Vatican II și era printre puținii oameni care puteau intra în audiență la Papa Paul al VI-lea, fără programare; așadar, o figură planetară, însă destul de puțin cunoscut în patria sa.

Domnul Andrei Pleșu l-a cunoscut îndeaproape pe vremea când Părintele Scrima a revenit în țară, imediat după 1990. Conferința s-a desfășurat într-unul din amfiteatrele mari ale Facultății, devenit neîncăpător încă din primele minute. Printre cei veniți să-l asculte a fost, pe lângă studenții teologi și alți tineri, și o altă categorie de lume, aproape dispărută, coborâtă parcă dintr-o altă epocă: a normalității, frumosului, bunului-simț și bunului gust. Domni dichisiți și doamne elegante, care s-au așezat, cuminți și tăcuți, așteptând sosirea maestrului. Când și-a făcut intrarea, zâmbitor și jovial, Domnul Andrei Pleșu a fost întâmpinat cu multă căldură de publicul nerăbdător. În sală au fost și câteva fețe bisericești care nu s-au sinchisit să-l salute, ci, binevoitor și smerit, Domnul Pleșu s-a ridicat și a mers în întâmpinarea lor.

În acele minute, înainte de începutul conferinței, m-am putut bucura de întâlnirea cu unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României actuale. Purtam în geantă volumul intitulat Despre frumusețea uitată a vieții, pe care l-am luat și m-am îndreptat către Domnia Sa. M-a întâmpinat cu bucurie și uimire, am schimbat câteva cuvinte, i-am mărturisit admirația și recunoștința pe care i-o port, mi-a scris câteva rânduri pe prima pagină a volumului și ne-am despărțit printr-o strângere de mână care m-a onorat.

Conferința a fost minunată: șarmul, vitalitatea, umorul și lexicul rafinat al Domnului Andrei Pleșu au făcut din întâlnirea dedicată Părintelui Scrima un eveniment de neuitat. Și-a cucerit auditoriul prin multe anecdote legate de anii petrecuți alături de Andrei Scrima, după întoarcerea sa în România, interpretări ale gândirii Părintelui, pline de originalități exegetice și subtilități teologice, dar și rememorări asupra imensei activități desfășurate de-a lungul anilor în diferite locuri ale lumii.

Domnul Andrei Pleșu este un intelectual complet; înzestrat cu o inteligență masivă, se mișcă în voie, cu o uimitoare ușurință, prin mai toate domeniile de vârf ale gândirii: filosofie, teologie, antropologie, istorie a religiilor, estetică ș.a.m.d. Așa cum îl numește Domnul Dan C. Mihăilescu, „cavalerul înzăuat al limbii române”, scriitura Domniei Sale relevă un uriaș talent literar. Cred cu tărie că este cel mai mare stilist al limbii române. Finețea, rafinamentul, precizia, enormul bagaj lexical, enciclopedismul și ascuțimea judecăților sale forțează și extinde țesătura limbii, ce devine asemenea unui izvor inepuizabil de bogății expresive și profunzimi încă neexplorate până acum.

Domnul Andrei Pleșu rămâne un reper al culturii române contemporane, un om „vechi”, de formație clasică, plin de cultură, înțelepciune, noblețe, distincție, farmec, un adevărat model demn de urmat de către noi toți, cei care ne iubim cultura și avem bucuria să-i fim contemporani.