În spatele mitului. Viața lui Arsenie Boca

Cu siguranță o carte cu un astfel de subtitlu, Viața lui Arsenie Boca, va stârni valuri de interes și reacții. Pe piața de carte românească, biografiile, mai ales dacă vizează anumite personalități, au caracter potențial exploziv, promițând dezvăluiri senzaționale și răsturnări de opinii și perspective în rândul publicului.

Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca este cea mai recentă carte a scriitoarei Tatiana Niculescu, publicată de Editura Humanitas. Cartea va doborî, probabil, recorduri de vânzare sau, oricum, va deveni bestseller, iar asta datorită subiectului. De mai mulți ani, o parte a societății românești trăiește cu fascinația produsă de figura renumitului călugăr ortodox mistic, vindecător misterios, a cărui mănăstire de obârșie a devenit loc de pelerinaj pentru mulți.

Autoarea pornește pur și simplu de la o întrebare de bază: Cine a fost omul Arsenie Boca? A fost cu adevărat un sfânt cât a trăit? A fost un mincinos? Sau doar un simplu călugăr în jurul căruia s-a născut o industrie care aduce profituri substanțiale? Cred eu, după lectura cărții, că aceasta oferă răspunsuri convingătoare, chiar dacă numai parțiale.

Volumul adoptă, iar lucrul e evident, un ton obiectiv, fără vreo părtinire, neînclinând nici spre latura celor ce îl apreciază și adoră pe Arsenie Boca, nici spre a celor care caută cu orice preț să-i găsească nod în papură. Boca este prezentat ca om firesc, cu luptele și cu încercările sale de a-și găsi un rost în viață și de a înțelege cine este Dumnezeu, respectiv ce poate face pentru El în cadrul Bisericii Ortodoxe. Pe lângă ceea ce poate afla oricine în urma unei căutări pe Google, în paginile cărții apar multe detalii, nu atât senzaționale, cât mai degrabă necunoscute publicului interesat de subiect. Acestea schimbă puțin profilul sau portretul lui Boca.

În paginile Tatianei Niculescu, Arsenie Boca apare ca om care caută. Trăiește de mic copil drama despărțirii părinților, apoi se găsește în anii tulburi ai domniei regelui Carol al II-lea și, ca elev, în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Autoarea expune informațiile importante, relevante, care formează pas cu pas portretul acestei personalități complexe. Totuși, de multe ori, lasă spații libere, făcând loc opiniei cititorului.

Cartea este scrisă bine. Talentul de prozatoare al Tatianei Niculescu este valorificat. Capitolele, scurte, se scurg parcă printre degete. Cititorul este captivat de narațiune, de firul vieții subiectului, expus în contextul marilor evenimente ale timpului în care a trăit. Ceea ce conferă greutate cărții este apelul constant la sursele primare, de necombătut – autoarea parcurge dosarele Securității, notițele informatorilor și multă literatură secundară pentru a întocmi acest portret realist al controversatului călugăr.

Deși lecturarea cărții nu cere prea mult timp, aceasta are consistență și merită citită deoarece lasă în urmă ceva. Pe lângă informațiile oferite, naște curiozitate și, în același timp, lasă loc înțelegerii faptului că, dincolo de aura de sfințenie, se află un simplu om, a cărui viață a fost mai mult sau mai puțin impregnată de miraculos.

Tatiana Niculescu lasă la latitudinea cititorului ultimul cuvânt, concluzia. Cine a fost Arsenie Boca? Nu vom ști niciodată precis, dar, după lectura cărții acesteia, vom avea câteva indicii în plus.