Istoria, prin comparație cu alte științe, are un avantaj și anume că poate fi surprinsă (și desprinsă) dintr-o sumedenie de surse. Cei care se ocupă cu descrierea trecutului pot face lucrul acesta citind documentele vremii, analizând obiectele cotidiene (de la linguri la bijuterii) sau săpând în pământ pentru a descoperi urmele unor vechi așezări.

Arta joacă un rol important în istorie. Ea poate să includă, de exemplu, momente istorice (o pictură, o sculptură, chiar un poem) sau poate „vorbi” despre gândirea unui popor, a unei puteri sau a unui om (fie el despot oriental sau dictator modern). Arhitectura clădirilor care umplu orașul și îi conferă o anumită atmosferă este un element pe lângă care trecem în fiecare zi fără să ne dăm seama că ne spune o poveste.

Gabriel Badea-Păun, doctor în istoria artei al Universității Paris IV-Sorbona, încearcă în cartea sa De la Palatul Domnesc de pe Podul Mogoșoaiei la Palatul Regal de pe Calea Victoriei (publicată de Editura Corint, în 2017) să pună în valoare o mică parte a patrimoniului tăcut aflat chiar în centrul Bucureștiului.

Cartea lui Badea-Păun nu este neapărat pentru citit, ci mai degrabă pentru a fi admirată. Ea trebuie analizată. Este un volum asupra căruia se zăbovește deoarece, pe lângă scurta descriere a unei istorii tumultoase, cartea se recomandă ca album de artă, un fel de „carte tehnică” a unei Case atât de importante pentru poporul român cum este căminul dinastiei de Hohenzollern. Poate că De la Palatul Domnesc de pe Podul Mogoșoaiei la Palatul Regal de pe Calea Victoriei nu este o carte care să fie gustată de oricine. Ea răspunde anumitor gusturi și preocupări.

Partea de text a volumului intră în detalii care pot părea aride și fără a răspunde vreunui interes real. Autorul folosește din abundență documente ce se găsesc în diferite arhive pentru a crea un veritabil portret al palatului sub diferitele sale înfățișări. Deși nu este un fapt cunoscut de multă lume, actuala înfățișare a palatului este mult mai recentă decât s-ar putea crede. Alte forme și alte nume au reprezentat clădirea de pe Calea Victoriei.

În același timp, în opinia mea, punctul forte al cărții este tocmai albumul de artă. Fotografiile care permit descoperirea trecutului somptuos, rafinat și purtând amprenta personală a monarhilor României. În această parte sunt incluse numeroase fotografii, reconstituiri și picturi care evocă un trecut destul de șters sau neclar în memoria generațiilor de azi, dar care poate fi redeschis pentru o nouă generație. Fiecare imagine este însoțită de o descriere a elementelor care se deschid înaintea ochilor cititorului.

Cu siguranță că unele detalii și elemente prezentate în carte necesită o cunoaștere destul de bună a istoriei artei, dar nu cred că acesta ar fi un impediment care să nu-i permită cititorului să se bucure de volum. În zilele noastre, informațiile de cultură generală pot fi culese fie din cărți, fie din surse de bună calitate de pe internet, așa că nu există un real pericol de a fi total în afara subiectului.

Pentru cei pasionați de istoria monarhiei, pentru cei interesați de patrimoniul arhitectural bucureștean și nu numai, cartea De la Palatul Domnesc de pe Podul Mogoșoaiei la Palatul Regal de pe Calea Victoriei este ideală. De asemenea, după cum spuneam, poate fi o achiziție de real interes și pentru cei care nu se ocupă prea mult cu studierea istoriei, dar ar vrea să cunoască mai multe despre trecutul țării și al orașului București. Cartea are toate șansele ca măcar să stârnească un pic de curiozitate, poate chiar nostalgie după o epocă deja uitată.